Album Review: Hot Sauce Committee Part 2 - the Beastie Boys

Discutiile despre cutare piesa, cutare videoclip sau cutare album sunt inevitabile, dar mie tot imi vine greu sa imi ofer o parere corecta si completa despre o anumita piesa, mai ales despre un anumit gen muzical si mai greu despre un intreg album. Multa lume o face, asa ca am sa incerc si eu din nou sa asez cateva pareri despre un album lansat recent si despre care pot sa spun ca imi place.

Imi vine greu sa ma gandesc la cultura pop din anii ’90 fara sa imi treaca prin minte si “cei trei baieti” Ad-Rock (Adam Horovitz), Mike D (Michael Diamond), MCA (Adam Yauch). Dupa parerea mea, in acele vremuri the Beastie Boys au reusit sa puncteze cateva aspecte care au reprezentat chiar un mod de viata. Nu ma intereseaza sa spun cate unitati au vandut si ca urmare cati bani au facut, ci mai repede sa spun ca intotdeauna muzica buna atinge publicul.

Ca si taguri as scrie: vinyl records, trash culture, hardcore punk band, vintage sneakers, skateboarding.

Si daca tot nu este clar despre ce vorbesc, am sa spun ca a fost programat initial pentru lansare in septembrie 2009. Mai exact, cel de-al optulea album de studio semnat Beastie Boys, Hot Sauce Committee Part 1, s-a lansat in primavara anului 2011 ca "Hot Sauce Committee Part 2”. Se pare ca la un moment dat lansarea albumului a fost amanata pe termen nedefinit dupa ce Adam Yauch a fost diagnosticat cu o tumoare canceroasa in glanda salivara. Dupa ce a suferit interventii chirurgicale in iulie 2009, rapper-ul a spus ca sa simte mai bine si ca spera sa lanseze albumul in luna octombrie a anului trecut.

Zis si facut, baietii s-au pus pe treaba si a iesit un album cu 16 piese, iar in continuare aveti si tracklist pentru "Hot Sauce Committee Part 2":
1. Make Some Noise [Explicit]     The Beastie Boys     3:30
2. Nonstop Disco Powerpack [Explicit]     The Beastie Boys     4:09
3. Ok [Explicit]     The Beastie Boys     2:49
4. Too Many Rappers (New Reactionaries Version)  [Explicit]     Beastie Boys Featuring Nas     4:51
5. Say It [Explicit]     The Beastie Boys     3:25
6. The Bill Harper Collection     The Beastie Boys     0:24    
7. Don't Play No Game That I Can't Win [Explicit]     Beastie Boys Featuring Santigold     4:11    
8. Long Burn The Fire [Explicit]     The Beastie Boys     3:33    
9. Funky Donkey     The Beastie Boys     1:56    
10. The Larry Routine     The Beastie Boys     0:30    
11. Tadlock's Glasses     The Beastie Boys     2:19    
12. Lee Majors Come Again     The Beastie Boys     3:43
13. Multilateral Nuclear Disarmament     The Beastie Boys     2:54
14. Here's A Little Something For Ya [Explicit]     The Beastie Boys     3:08    
15. Crazy Ass Shit [Explicit]     The Beastie Boys     1:56    
16. The Lisa Lisa / Full Force Routine [Explicit]     The Beastie Boys     0:48

A durat ceva, dar in acest caz, noul album Beastie Boys inseamna intoarcerea la un sound mai grav decat au facut cu materiale precum “Check Your Head” (1992) sau “Ill Communication” (1994). Hot Sauce Committee amesteca sample-uri cu intrumente adevarate intr-un tip de productie dezlantuit in lume cu piese precum "Pass the Mic" sau "So What'cha Want".

Aceste piese sunt dense, cu efecte de sunet si accentuate la capatul inferior (multe joase). Vocile sunt procesate cu un amestec de distorsiuni (denaturare) si EQ. Titlurile melodiilor sugereaza ca baietii se simt confortabil in pozitia lor, abordand cultura care a fost deja retro in 1986 (Lee Majors Come Again)

 platind tribut pentru muzica tineretii lor (Nonstop Disco Powerpack)

si oferind un pic de inspiratie (Long Burn The Fire).

Aceste trei exemple de piese precum si altele de pe acest album fac referinta in mai multe moduri directe la muzica lor de la inceput. Alte ecouri din melodiile anterioare abunda, dar se pare ca atunci cand vine vorba de Beastie Boys nimic nu se schimba.

Doua piese de pe acest album au vizitatori notabili, precum Nas pe "Too Many Rappers", care a debutat online in 2009 sau "Don't Play No Game That I Can't Win" feat. Santigold.

Baietii au plecat in calatoria lor si se intorc intotdeauna cu placere la aceeasi cultura pop si la construirea contextul lor propriu, mai degraba decat sa infaptuiasca integrarea in lumea muzicala curenta. Ceea ce este perfect in regula, chiar un pic admirabil.