Aplauze pentru Alex Porro!

El Primer Comandante. Marti seara. Miercuri dimineata - program incarcat. Totusi am venit la concertul Alex Porro - Folk Nights. Sunt cam obosita, asadar apelez la cofeina. Apuc sa beau cateva guri de cafea si Alex termina probele de sunet. Ma intreaba la un moment dat: "E bine?" Zambesc. Da, pare sa fie bine.

Ce nu stiam atunci este ca avea sa fie FOARTE bine, nu doar bine. Un concert care a durat 4 ore, in care nu a lipsit interactiunea cu publicul si in care nu o data m-am ridicat in picioare sa cant alaturi de el. Era greu sa nu o faci. Pasiunea cu care canta e molipsitoare. In ora 4 era la fel de energic precum la inceput. Ca si cand nu ar fi depus vreun efort. Sunt sigura ca ar fi cantat pana dimineata si nu ar fi simtit oboseala sau mai putin entuziasm.

E tanar. Si neatins de conditiile precare cu care tinerii artisti din Romania se confrunta. E tanar si canta. Atat stie. Ca un fel de haiduc. Poate d-asta primele melodii au fost "Andrii Popa" si "Amintire cu haiduci". Urmeaza "Vinovatii fara vina" si "Sunt tanar, doamna...". Se vede ca il iubeste pe Pitis. La "Ploaia (care va veni)" cantam cu el, asadar inteleg de ce alege urmatoarea melodie "Aproape de voi".

Se opreste putin si ne spune ca "e vremea sa trecem la lucruri mai serioase". Eu credeam ca sunt foarte serioase! Dupa ce incepe urmatoarea serie de melodii inteleg ca se refera la schimbatul temei. Acum cantam despre dragoste: "Unde dragoste nu e, nimic nu e", "Fata din vis", "Trenul pierdut", "Daca ai stii".

Dupa inca jumatate de ore ne-am adus aminte si de "V.S.T.", "Hotel Cismigiu", "Cantec pentru tine", "Pustoaico", "Piata Romana no 9" si, una din preferatele mele, "Pseudofabula". Alex il roaga pe Mircea, chitaristul BENETONE, sa ni se alature. Mircea ne face usor sa radem si apoi devine si el serios: "Layla" si "Tears in Heaven". Alex nu poate sa stea departe de scena mult, asadar revine: "Obladi-oblada", "Miruna", "Floare de colt", "M-am indragostit numai de ea", "In umbra marelui URS" si imnul zilelor mele de facultate - "Popa Nan".

De aici incolo Alex a avut grija sa ii incante si pe fanii lui Marginean, Florin Chilian si Talisman. Aproape de final a urmat inca un moment special: "Calugarul din vechiul schit" (varianta folk) si "Nebunul de alb", cantata alaturi de Mircea. Seara nu s-a incheiat aici, Alex parand neobosit. La cererea publicului am fredonat versuri de Iris ("Baby, baby") si am simtit ca totul e un fel de "Noapte de iubire". Iubire pentru muzica, cel putin.

Cand, intr-un final, m-am ridicat sa plec mi-am dat seama ca am lasat cafeaua aproape neatinsa... (Din pacate) Probabil ca nu veti vedea afise cu Alex lipite in duzini pe gardurile din centrul Bucurestiului sau in statiile de autobuz. Nici la TV ma tem ca nu il veti vedea prea curand. Dar de la mine veti auzi de el. Si nu doar o data. Sper sa vad sala mai plina la urmatorul concert. Pentru ca merita  aplauzele noastre.