Singing your heart out…

„Sa canti din tot sufletul!”

„Sa dai tot ce ai tu pe scena si mai mult!”

„Sa transmiti ceva!”

„Sa fii tu insati!”

„Sa simti!”

„Emotioneaza-te si canta cat poti tu de bine!”

Nu am cantat foarte des in fata celorlalti. Dar am cantat.

Primul meu concert rock „serios”, in care chiar eram trecuta pe afis ‘Laura Raus (rooses)’, a fost in DublinPub Iasi,  7 decembrie 2009.

Toata seara, de fapt, toata luna am fost asa emotionata. In sfarsit. Dar in seara cu pricina… m-am pierdut complet.

Nu cred ca mi-a mai fost vreodata atat de frica.. eram rosie, eram prea incordata.. eram mica si nu stiam ce sa fac. Eram intr-o forma de blackout. – nu auzeam nimic in jur si putea sa jur ca totul se misca in reluare. Eram rupta de realitate.

Si totul se intampla asa de repede.. Am luat microfonul si.. tremuram.. simteam ca-mi pierd vocea.. si totusi, asta e ceea ce iubesc cel mai mult.. o chitara alaturi (eventual in partea dreapta in mainile unui om extraordinar, Petran Paveliuc) si un microfon in fata mea.. Acesta e instrumentul meu..

Nu pot sa zic ca m-a izbit vreo revelatie in timpul concertului..nici c-am vazut stelute.. nu m-am blocat.. a fost.. ok..

Si totusi, aveam asa mari sperante!! Credeam ca am sa urc acolo si gata! – totul vine de la sine.

Eu nu voiam sa fie “OK!”! Voiam sa fie genial!  Trei dintre piesele mele preferate trebuiau sa ma faca remarcata.

Dupa ce am coborat de pe scena, m-am trantit pe canapea. Nu puteam sa cred! Se terminase.

To live for something and to share with others..Talentul inseamna a darui ceva celorlalti..A darui ceva frumos…Daca tii numai pentru tine.. De ce ai tine numai pentru tine?Dar talentul nu poate fi dobandit..

Ma certam cu o colega pe tema asta. Poti face orice vrei tu, doar sa vrei. Dar adevarul este ca avea dreptate, ea nu poate canta. Daca s-ar fi nascut cu asta, ar fi putut canta… Asa cum nici eu nu pot scrie poezii.. Dar pana la urma, „poema cea mai frumoasa e cea nescrisa” .

Desigur, putin exercitiu te-ar ajuta, ai putea, dar nu ca persoana care s-a nascut cu asta..

Muzica rock – „Viata fara muzica ar fi o greseala” – Friedrich Nietzsche

Muzica este unul din acele lucruri intr-adevar frumoase.. si  ceea ce e si mai frumos e ca exista pentru fiecare un gen : clasica, pop, blues, jazz, country, rock etc.. care, la randul lor, se adapteaza in functie de societate, perioada de timp si mai stiu eu ce influente..

Si orice sentiment poate fi regasit intr-o piesa..sau un portantiv… o gama..

Si orice instrument poate reda un anumit sentiment.

Si sentimentul descris atat de bine te face sa te cunosti mai bine!

Imagineaza-ti in timpul unui concert, pierdut in multime, trupa ta preferata canta acea parte care iti place tie… canta cu atat de mult pathos.. si uiti de griji.. uiti de mama, de scoala/ facultate/ restante/ examene/ datorii si lista continua.. esti doar tu.. si alte cateva mii de oameni care la un moment dat au trait acelasi lucru ca si tine…

O armonie Perfecta – Chitara ritm – Chitara Solo – Tobele – Ritm perfect – si auzi acolo si vezi acolo cum moare omul ala cu melodia pe scena… Si vezi cum scote nota aia la chitara (pe care evident tu chiar nu o nimeresti)– mda.. aia care te duce intr-un extaz nemaipomenit… Urli cu cel de pe scena… Muzica e tare!

Muzica e arta! Iar cei ce canta sunt artisti – meseria lor este sentimentul. Ei isi ating scopul daca macar o singura persoana care asculta melodia lor simte si cel mai mic fior…

Prima data am luat contact cu The Doors si Jim Morrison intr-o tabara boema, in vacanta din clasa a 8-a spre a 9-a. Ne aflam intr-un loc retras, Arbanasi, situat la aproximativ 30 de kilometri de Buzau. Peisajul era frumos, de un verde intens, activitatile erau putine, dar suficient de placute incat sa caracterizam acele 7 zile drept unele din cele mai frumoase din viata noastra: beam, fumam, fete -slava Domnului!- erau destule, aveam muzica de calitate, asa ca ce-ti mai puteai dori?! Ma aflam intr-o perioada in care eram coplesit de maretia lui Queen si Scorpions, le stiam discografia pe dinafara, ii ascultam non-stop si tot nu ma saturam de ei. Intr-una din acele seri insa am auzit deodata altceva, ceva complet diferit de tot ce ascultasem pana atunci: “This is the end, beautiful friend/ This is the end, my only friend…” In spatele meu, doi tineri se ascundeau intr-un sarut, in vreme ce un altul dansa intr-un mod straniu (aveam sa aflu mai tarziu ca acela era “Dansul indianului”, afisat si de Jim de nenumarate ori pe scena).

Orele treceau… si treceau… si nimeni nu se misca de acolo, cativa sprijinind niste sticle de Stalinskaya, in vreme ce eu ma aflam doar pe la a doua sau a treia bere. “Light my fire”, “Break on through to the other side”, “Touch me”, piesele se succedau, lasandu-ma perplex. In respectiva noapte, m-am indragostit de muzica aceea nemaiintalnita, care nu semana cu nimic din ce ascultasem pana atunci. Cand m-am intors din tabara, am cumparat prima caseta Doors, “The very best” -era casetelor nu apusese inca- pe care o ascultam peste tot, acasa, in troleibuz, in tramvai s.a.m.d. Apoi m-am hotarat sa cumpar fiecare caseta pe care o gaseam cu ei. Am continuat cu “Morrison Hotel”, un album, trebuie sa recunosc, mai slab si cu “The Doors Absolutely Live”, inregistrari impresionante din concerte. Cand am terminat colectia, incepuse deja era mp3-urilor, asa ca acum aveam majoritatea pieselor si pe calculator. Imi aduc aminte ca stateam ore in sir pe VH1, atunci cand se difuza un Top 60’s sau 70’s, asteptand cu sufletul la gura sa vad pe ce loc se afla formatia mea preferata. Toata clasa a 9-a am purtat numai tricoul cu Doors, pe care il achizitionasem de la un magazin specializat in haine rock, eram atat de mandru de el incat nu-l mai dadeam jos. Doors inseamna atitudine, inseamna cunoastere, inseamna infinit, pentru ca muzica lor este perena! Cand deschizi portile perceptiei, cum spunea Morrison, inspirat de Aldous Huxley, simti ca atingi nepatrunsul.

Anii au trecut, nu mai am parul mare, dar sufletul imi tresalta de fiecare data cand il aud pe eternul Jim. Atunci cand mi se pare ca viata ma constrange, ca sunt inchis din varii motive intr-o colivie, ascult Doors. Cu muzica lor pasesc spre libertate!

Led Zeppelin este o formatie care nu are nevoie de niciun fel de introducere. Jimmy Page, Robert Plant, John Paul Jones si mult regretatul John Bonham sunt considerati pana in ziua de astazi adevarati ‘magicieni’ ai industriei muzicale. Melodii precum Stairway to Heaven, Immigrant Song, Whole lotta love, Communication breakdoun au incantat generatii intregi de ‘rockeri’ si nu numai. In ziua de astazi nu exista formatie rock care sa fi aparut dupa Led Zeppelin si care sa nu recunoasca influenta pe care britanicii au avut-o asupra lor.

Totusi, sa presupunem ca sunt printre voi persoane care nu stiu despre ce vorbesc. Probabil va intrebati ‘Cine sunt Led Zeppelin si de ce ar vorbi cineva atata despre ei?’. Ei bine, sa incepem cu inceputul. In 1968, Jimmy Page are un contract de inregistrare cu casa de discuri Atlantic Records si nu isi poate respecta angajamentele deoarece proiectul initial al chitaristului se dovedeste un esec total. Astfel el il contacteaza pe John Paul Jones cu care colaborase inainte la inregistrarile de studio pentru trupe Yardbirds si il intalneste pe tanarul Robert Plant, de a carui voce ramane profund impresionat. Robert Plant era un baiat abia trecut de varsta adolescentei care fugise de acasa pentru a nu merge la facultate si se alaturase mai multor trupe de muzica blues si folk din Anglia. In acest proces pre-Led Zeppelin, Robert Plant l-a intalnit pe John Bonham, considerat pana astazi cel mai bun baterist al tuturor timpurilor. In urma intalnirii dintre Robert Plnt si Jimmy Page, ia nastere formatia The New Yardbirds, redenumita ulterior Led Zeppelin. De unde provine numele ‘Led Zeppelin’ ? Trupa The Who dupa ce avea un concert mai putin reusit obisnuia sa spuna ‘it was like a lead zeppelin’ ( a fost ca un dirijabil de plumb, adica un esec total). Totusi, pentru a evita pronuntia ‘Leed’ a substantivului ‘lead’ din partea americanilor, numele final a ramas Led Zeppelin.

Dupa aceasta ‘plictisitoare’ lectie de istorie, sa trecem la ceea ce ne place cel mai mult si ne ‘gadila’ urechile : muzica. Genurile principale de muzica pe care le cantau Led Zeppelin au fost rock, hard rock, blues rock. Totusi ei s-au dovedit foarte versatili de-a lungul timpului, adaptandu-si melodiile si dupa alte genuri, cum ar fi raggae, soul, funk, folk rock si chiar muzica orientala. Probabil melodia lor de referinta este Stairway to Heaven de pe albumul Led Zeppelin IV. Este genul de melodie care ma relaxeaza oricand si ma face sa imi aduc aminte de lucrurile cu adevarat importante in viata. Partea instrumentala este ireprosabila, iar soloul de chitara este de-a dreptul legendar. De fiecare data cand il ascult ma face sa sar de pe scaun si sa ma exprim asa cum se cuvine . Si daca mai mentionez si vocea deosebita a lui Robert Plant, deja avem perfectiunea muzicala intruchipata. Nu stiu altii cum sunt, dar de multe ori eu incep sa cant pe melodiile lor, desi am vocea mult prea groasa pentru a ma compara cu Plant, de multe ori trezindu-ma cu tata in camera foarte nervos. Dar destul despre mine. In acest articol ar trebui sa vorbesc despre muzica, nu? De aceea imi voi lua un interviu singur, punandu-mi intrebari pe care le-as putea primi de la cititori pentru a va lamuri in legatura cu zepp-mania mea.

1. Care este melodia ta preferata?

Probabil asta e cea mai grea intrebare posibila. Cand vorbesc despre Led Zeppelin vorbesc despre niste muzicieni de exceptie, care nu au scos niciodata albume doar pentru ‘a fi pe piata’ sau pentru a profita de faima. In fiecare melodie ei isi exprima un sentiment trait la un moment-dat, sentiment pe care il transmit ascultatorului. Astfel ca exista o diversitate uriasa in discografia lor si este foarte greu sa aleg doar o melodie. Nu pot nici macar sa aleg un album preferat, deoarece consider Led Zeppelin I,II,III,IV, The Houses of Holy si Physical Grafitti la fel de bune. Chiar daca de-a lungul timpului au aparut destule modificari in legatura cu stilul lor, nu au incetat niciodata sa fie pe placul publicului. Totusi pot face un compromis prin care sa mentionez 10 dintre melodiile mele preferate ale formatiei : Stairway to Heaven, Black Dog, Whole lotta love, Good times bad times, The lemon song, Heartbreaker, Immigrant Song, Achilles Last Stand si Kashmir. Si tot simt ca as mai putea adauga cel putin 10

2. De ce Led Zeppelin si nu Cream, The Doors, Deep Purple, Pink Floyd,Queen,AC/DC, Aerosmith, The Who, Jethro Tull, The Beatles,Black Sabbath, Judas Priest ( sau oricare alta formatie din era respectiva)?

Imi este greu sa realizez vreo comparatie intre muzica si genuri, deoarece nu sunt vreun expert in domeniu.Este mai mult o chestiune de gust. Led Zeppelin imi place cel mai mult prin muzica, stil, componenta si influenta. Sa recunoastem, de ce ar scrie Metallica o melodie intitulata ‘Tribute to Led Zeppelin’ sau de ce ar vorbi Slash de la Guns N Roses/Velvet Revolver tot timpul despre Jimmy Page daca nu ar fi Led Zeppelin cea mai influenta formatie a tuturor timpurilor? Nu pot sa neg valoarea celorlaltor grupuri, imi pare rau pentru voi fani ai altor formatii dar Zeppelin rocks!

3. In tot acest articol ai palavragit despre cat de mult iti place Led Zeppelin si cum ei sunt ‘cei mai mari si cei mai tari’. Totusi, cum te-au influentat pe tine ca persoana si stil de viata?

Raspunsul este simplu. Pe langa faptul ca ascult muzica lor in fiecare zi, pot fi vazut deseori pe afara purtand un tricou Led Zeppelin. Cand am descoperit ca am par ondulat am hotarat sa il las sa creasca pentru a arata ca Jimmy Page in tinerete . Stiu, suna ciudat pana si pentru mine, dar ciudat intr-un mod placut. De asemenea mi-am cumparat o chitara electrica din economiile pe cateva luni bune ( elevii de liceu nu dispun de buget prea mare daca nu au ’sponsorizari’) si am invatat cateva din riffurile de chitara ale lui Jimmy Page ( Whole lotta love, Heartbreaker, intro-ul de la Stairway to Heaven, Moby Dick, Living loving maid) si planuiesc sa progresez pana la reproducerea fidela a solourilor ( stiu ca ar putea dura ani de zile, dar credeti-ma, merita). Acum ma gandesc destul de serios sa iau cursuri de canto sa pot sa ating toate notele inalte pe care le atinge Robert Plant in toate melodiile formatiei. Vocea lui mi se pare de-a dreptul fascinanta!

Sper ca am fost suficient de convingator in acest articol si nu v-am plictisit. Va urez o zi buna si spor la rockereala!

Buna baieti (si fete ca s nu facem discriminari)! Dati-mi voie sa ma prezint: ma intitulez Gabi, tocmai ce implinii 19 gloriosi ani si in  randurile ce urmeaza o sa incerc sa vorbesc o leaca despre filosofia mea de viata (nu va speriati, o sa-ncerc sa nu fiu din cale afara de plictisitoare).

Ma nascui undeva prin Prahova..judetul oamenilor liberi si lefteri din nastere.. In prima clipa cand deschisei ochii sa zbier dupa portia mea de lapte binecuvantat, ceva imi lovi urechile.. nu erau bine cunoscutele ghiortaituri ale stomacului mamei mele, nu erau urletele camarazilor mei de la maternitatea pe care tocmai o abandonasem…venea dinspre o cutie mica si hodorogita, cea ma de pret comoara a unchiului meu.. si se numea muzica.. Nu era ca muzica aceea pe care o fredona mama pentru a ma adormi…era ceva incredibil,maret si se numea Rock’n'Roll (singura chestie pe care a ascultat-o unchiu-meu vreodata de altfel).

Acela vreau sa cred ca a fost momentul cheie care a dat sens existentei mele, caci sunetul in cauza nu m-a mai abandonat niciodata..avem o legatura simbiotica. Ne-am deplasat vesnic impreuna, dintr-un orasel de provincie in capitala, din copilarie in adolescenta, din scutece in lenjerie dantelata (si sa ne oprim aici ca banuiec c-ati prins ideea). Am avut, bineinteles, si momente de ratacire in care valul meschin al pop-ului a vrut sa ma indeparteze de ratiunea traiului meu, insa ce nu ne-a distrus, ne-a facut mai puternici si mai  convinsi de un fapt esential: Suntem una si aceeasi entitate si nu putem supravietui separat.

Rock-ul nu este doar muzica, nu e o suma de chitare, tobe, clape si voce, e un mod de viata, e o intreaga filosofie care ne face sa optam pentru o viata simpla si frumoasa, pentru libertate, ne face sa ne bucuram de lucrurile simple..ca o cola la ciob intr-o zi torida de vara sau o halba de bere cu prietenii dupa o zi grea la munca. Rock-ul ne face sa fim fericiti fara sa cinam la cafenelele din Dorobanti sau sa avem un BMW X5, ne face sa ne amintim ca suntem cu totii oameni, suntem tovarasi. Ne da un spirit de solidaritate (ca atunci cand esti in club si bei o bere, vine un tovaras si-ti cere o tigara, cum sa nu-i dai?), ne face sa trecem peste bune si rele si sa ne bucuram e fiecare clipa. Rock-ul e reteta pentru o viata la sfarsitul careia sa nu simti ca ai datorii neincheiate, e libertate, revolta, spirit de echipa, intensitatea clipei, dragoste, nebunie, vitalitate…muzica asta scoate la iveala tot ce e mai bun din spiritul uman.

Cam asa, in putine cuvinte, mi-a influentat mie rock-ul viata, nu stiu sa cant la vreun instrument, dar fara rock as fi mai trista, mai frustrata si invinsa de sistem. Iar la clasica intrebare “What do you wanna do with your life?” a da clasicul raspuns “I wanna rock!”…What about you guys?

Sa incepem asa : “Can you imagine music without Led Zeppelin? Cause I can`t !” asta spunea Tommi Iaommi chitaristul legendarei trupe de hard rock Black Sabbath.

Ma numesc Paul am 24 de ani si ascult rock din clasa a 4-a adica de vreo 14 ani si inca nu am ascultat formatie sa se ridice la nivelul celor de la Led Zepp. Trebuie sa recunosc am o mare afinitate pt. perioada `60-`70 din care am ascultat cam tot ce se putea ,de-a lungul timpului am devenit un ascultator mai rafinat si am inceput sa citesc despre istoria rock-ului si viata formatiilor din acele vremuri ,INSA nu am auzit inca pe nimeni care sa poata canta ca Robert Plant !!!

Nu vreau sa va vorbesc despre istoria formatiei sau a membrilor puteti gasi totul pe wikipedia vreau sa va vorbesc din suflet pt aceasta formatie. Avand in componenta 4 muziciei devasarsiti de o virtuozitate si dinamica incredibile ,comparabili poate doar cu formatii ca The Who si Cream, Led Zepp aveau sa ofere lumii “ceva” de care ne putem bucura si acum dupa mai bine de 40 de ani. Sa incepem cu Robert Plant frontman-ul formatiei care prin prezenta scenica,parul,imbracamintea si vocea sa unica prin notele pe care le putea atinge avea sa ramana in amintirea oamenilor ca un zeu al rock-ului. Alaturi de Plant avea sa intre intr-o combinatie magica Jimmy Page al doilea chitarist din istoria rock-ului dupa legendarul Hendrix. Daca la majoritatea formatiilor chitara era principalul instrument ca importanta la Led Zepp tobele erau cel putin pe acelasi loc…si asa ajungem la fenomenalul John Henry Bonham o masinarie in adevaratul sens al cuvantului cu o viteza si o putere incredibile…Roger Taylor(baterist Queen),Charlie Watts(baterist Rolling Stones),Keith Moon(baterist The Who) si multi altii il considerau si il considera cel mai mare tobosar din istoria rock-ului oare ii putem contrazice? uitati-va la concertul live din 70 de la Royal Albert Hall cand Bonham interpreteaza mody dick !!!(insusi membrii formatiei raman uimiti de acest incredibil tobosar.) Al 4-lea membru si in nici un caz ultimul era John Paul Jones basistul formatiei un producator si lyricist de exceptie ascultati dazed and confused…

Led Zeppelin au ridicat rock-ul acelor vremuri pe o culme greu de imaginat fiind cel putin la fel de importanti ca The Beatles umpland stadioane si sali de concerte si ramanand si pana astazi cea mai populara formatie. Melodii ca : Communication Breakdown,Dazed and Confused,Whole Lotta Love,Immigration Song,Black Dog,Stairway to Heaven sau Kasmir au ramas legendare prin sunetul lor unic puterea si forta pe care o emanau pur si simplu concertele lor live erau explozive.Primul album este probabil cel mai bun album de debut al unei formatii rock din istorie ramanand o adevarata opera de arta dupa atatia ani si cine stie daca ne mai uitam azi la Stapanul inelelor daca nu erau cei d ela Led Zeppelin….

Sa va spun de ce pt mine Led Zeppelin e formatia mea preferata ? Pai sa o luam asa cand ascult Led Zepp simt un fior adanc in sira spinarii si mi se face pielea de “gaina” si acest semtiment il am de la 12 ani si tot mai continua…asadar avand in componenta unii dintre cei mai mari muzicieni oare poate sa imi spuna cineva ca nu-i place Led Zeppelin ?

Te nasti si asculti!

Prin toate zgomotele pe care le percepi incepi sa distingi si muzica si incepi a-ti dori ceva mai mult decat o adunatura de cuvinte fara inteles. Toata lumea incepe sa asculte ce este la moda si automat multi asculta prima data manele. Cine spune ca nu a fost manelist macar odata in viata este un mincinos sau a fost nascut intr-o familie de rockeri in timpul unui concert rock.

Asa am inceput si eu cu o serie de manele insa cu timpul am inceput sa-mi extind grupul de prieteni si am ajuns sa-mi doresc sa ascult si altceva si m-am dus la singura sursa pe vremea respectiva de muzica pe CD, profesorul de informatica.

Si din lista de melodii existente am ales si o serie de melodii de-ale lui Rammstein si uite asa am inceput sa ascult muzica rock.

Apoi am imprumutat 2 casete de la o colega “rockeritza” cu melodii de la Linkin Park si Limp Bizkit, de aici si titlul, si am inceput sa ascult si mi-au placut si inca pot spune ca imi plac.

Aceste 2 formatii au realizat trecerea de la “manelist” la “rocker” pentru ca mi-au dat un sentiment care nu il aveam pana in momentul respectiv, de siguranta pe mine, de putere, chair daca pare ca exagerez. In momentul in care ascult muzica rock gen: “Given Up de la Linkin Park”, “AC/DC – Highway to Hell”, “Bodies de la Disturbed” sau chiar “System of a Down – Chop Suey” ma simt asa de bine, ma simt in lumea mea unde nimic nu ma poate invinge si ma incarca cu o energie uriasa.

De cate ori ma simt “down”, lipsit de vlaga sau pur si simplu am nevoie de un “boost” de energie ascult una din melodiile enumerate mai sus sau “Basul si cu toba mare de la Vita de Vie” sau imi iau chitara ( electro-acoustica pentru moment, pana strang bani sa-mi cumpar una electrica ) si incep sa cant fara a tine cont ca mai e cineva prin casa.

Cam asta este povestea mea legata de muzica rock si cum ma afecteaza.

Tu ce melodie rock ai ascultat astazi?