Rock
House
Hip Hop
Pop
Mixed StyleEram un copil cu varsta undeva intre 14 si 16 ani in orasul meu natal, Harsova. Vara venea la bunici, ce imi erau vecini, un baiat din Bucuresti, pe nume Cristi ce mi-a devenit destul de rapid un prieten foarte apropiat. Dimineata mergeam la pescuit la Dunare, in timpul zilei “cutreieram” prin orasel sau mergeam la baie in aceeasi Dunare, iar serile ne adunam chiar laga casa mea, si faceam un mic foc de tabara acompaniati de muzica noastra pe viniluri, din categoria Iris, Krypton (cei de prin anii ‘80), Compact, dar si Dr. Alban si alti cantareti in voga atunci prin discoteci! 
Chiar a fost singurul om cu care am corespondat prin scrisori o perioada lunga de timp, scrisori in care vorbeam despre diverse vise ale noastre, planuri de viitor apropiat, dar si indepartat, si chiar ajunsesem sa ne inventam propriul alfabet ce continea tot felul de semne ciudate pe care, sincer o marturisesc, daca le-as vedea acum nu as intelege nimic!
Tin minte ca aflasem ca a ajuns in oras, intr-o vara, asa ca am mers repede acolo unde statea el si cand ne-am vazut ne-am uat in brate de fericire, iar el imi spus ca trebuie sa mergem pana in casa sa imi arate ceva. Mai exact mi-a zis ca era vorba despre muzica. Asa ca in scurt timp eram deja la el in camera langa casetofon iar el imi explica ca este vorba de o “super formatie”, adica una “misto rau de tot” care se numeste GUNS N’ROSES. Am pus sa ascultam cateva piese de pe un album in care erau toate piesele lor celebre, gen Knocking on heaven’s door, November Rain, Use to Ilusion, Civil War si multe altele care, curios, imi placeau destul de mult, dar nimic deosebit pana mi-a atras el atentia ca urmeaa o piesa ce o s aimi placa la nebunie. Acum zic ca s-a exprimat intr-un mod mult prea bland cand a spus ca o sa imi placa la nebunie pentru ca mi-a schimbat viata …. muzicala, sa ii spun asa! Era vorba de DON’T CRY. Am ascultat respectiva piesa atunci de cateva ori pentru ca imi placea foarte mult, lucru foarte rar la multe piese muzicale. – In general incepe sa imi placa o piesa abia dupa ce o aud in cateva randuri intamplator -.
Tin minte ca i-am cerut caseta sa o inregistrez si dupa ce a plecat am tot ascultat albumul respectiv, dar deruland destul de des la melodia Don’t Cry, care imi place din ce in ce mai tare!
Au trecut anii si nu am auzit-o o periaoda lunga, deoarece pierdusem caseta, dar cand am avazut-o la cineva am facut tot posibilul sa fac rost de ea IAR. Astfel am ajuns ca melodia Don’t Cry sa o am in permanenta dupa mine. Este adevarat ca datorita baietilor de la Guns am inceput sa ascult rock-ul, dar mai mult baladele. Totusi, tot aceeasi formatie m-a facut sa simt gustul si la piesele mai HARD, cum le spune lumea. Melodia ce m-a determinat sa agreez si rockul mai “greu” a fost “AIN’T FUN”. De la acea piesa am inceput sa “gust” si Seet Child O’ Mine, Welcome to the Jungle, dar si piese de la alte trupe rock mari si cunoscute. Asa am aflat de Mettalica, AC&DC si restul.
Avand in vedere ca urmatorii ani i-am petrecut pe langa oameni mai mari ca mine cu cativa ani, am ajuns sa agreez muzica buna … zice lumea! Asa am ajuns la facultate in Bucuresti acum aproximativ zece ani si de la inceput am primit un MP3-player. De atunci eu sunt in permanenta cu castile in urechi atat in Bucuresti prin mijloacele de transport in comun sau plimbarile mele, cat si prin alte orase in care ajung. Deci am ajuns un mare pasionat de muzica. Chiar prin clasa a IX-a am si intrat intr-un mic grup ce canta la chitara si asa am inceput si eu sa mai “zdranganesc”. Asa am invatat sa cant la chitara, si sunt foarte mandru de asta, piesa Knoking on Heavens Door, dar si inceputul de la multe alte piese rock cum ar fi Civil War, Don’t Cry, Nothing Else Matters si altele. Cu atractia mea pentru muzica am ajuns sa fac chiar si un blog de muzica prin care sa ii comunic prietenei mele de la momentul respectiv ceea ce simt pentru ea prin muzica. Cidatenia mare cu blogul a fost ca nu l-am promovat absolut deloc, dar am avut o zi, in primele doua, trei saptamani de la lansare, cu 90 de vizionari. Au aparut acolo si multe comentarii de apreciere la muzica pusa de mine si am putut remarca, atunci cand le moderam, ca veneau de la necunoscuti pentru mine. Acest lucru m-a determinat sa creez si un grup pe Facebook pornit de la ideea lor amestecata cu ideea mea. Facebook este, din cate spun ei, o retea sociala ce faciliteaza comunicarea cu prietenii. Eu unul am facut acolo grupul CFC RELAX in care membrii pot comunica intre ei, si nu numai, prin … MUZICA! Chestia asta a fost apreciata de toata lumea si ulterior a aflat si un mare artist de ideea aceasta si a zis ca i se pare foarte interesanta!
De cand cu aceste idei ale mele am descoperit si un citat a marelui Victor Hugo in care spunea ca ”Muzica exprima tot ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte, dar pe care nu poti pastra linistea” si mare dreptate avea. Eu am avut norocul sa descopar acest lucru inaintea citirii acestui citat si spun asta pentru ca daca exista de pe atunci acest Facebook acum grupul ‘inventat” de mine exista deja, dar sub alt nume
Deci cine doreste sa comunice intr-un mod mai aparte, si anume prin muzica, sau sa impartaseasca lumii “trairile” personale muzicale, sa caute pe Facebook grupul CFC RELAX! 
P.S. CFC RELAX = Cantecele Fac Comunicarea RELAXanta
Tags: muzica rock
